Începutul

Dragul meu Străin,

Îţi ascult tăcerea şi mă cufund în ea. M-aş pierde prin ea, dar deja i-am învăţat drumul şi, chiar dacă încerc, găsesc Nimicul care o înconjoară.

Ţi-aş scrie, dar nu ştiu ce. Ţi-am uitat până şi numele, aşa că l-am scris sub piele, ca să-l văd când inima-mi pulsează. Nu-ţi mai ştiu chipul, dar am şters fiecare poză cu tine, pentru a te păstra doar în amintiri. Te răsfoiesc zilnic în fiecare carte şi am impresia că eşti tot mai aproape cu fiecare pas pe care-l facem în direcţii opuse.

La început tăcerile tale mă răscoleau şi dureau şi scriam, îţi scriam… Acum am învăţat să tac şi eu, uneori îmi transform cuvintele în licurici şi le dau drumul în noapte, probabil n-ai fereastră spre cerul meu şi nu ai văzut lumina produsă de ei. Alteori ţip, atât de tare, încât nu aud nici măcar eu, dar sunt sigură că tu ai auzit şi ţi-ai astupat urechiile.

Dacă te-aş căuta m-ai scoate din Nimic şi m-ai inveli cu nişte cuvinte? E puţin cam frig şi licuricii mei au plecat să te caute şi-am rămas şi în întuneric…

Aştept cu nerăbdare răspunsul tău tăcut!

Cu prea mult şi nesănătos drag,

Advertisements